Știu c-aș putea să mă prefac într-un sărut, pe vânt,
Cu un fior nebun eu m-aș lipi în veci de gura mută,
Însângerat și surd m-aș risipi prin tine, cald, tăcut,
Să îți absorb tristețea umbrei de durere nevăzută.

Aș mai putea să mă prefac în fulger muritor,
Să cad pe rugăciunea ta șoptită să o fac poruncă,
Pe toți de pe pământ, din cer trăsnind am să-i dobor,
De nu ar vrea iubirii tale, flori de colț s-aducă.

Și-atunci voi cere mâna ta, destinului schimbat de mine,
Te voi purta în casa mea, acoperită doar de stele vii,
Grădină-n jurul tău să-ți fiu doar eu, cu șoaptele blajine,
Și-n corul rugăciunilor ce ți le-aștern, liana mea să fii.