poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-21 | |
O nouă stea a răsărit
pe cerul negru și-nghețat; eu, cu un telescop îmbătrânit, o urmăresc neîncetat. Din mii de ani lumină depărtare acea pitică albă mă salută, printr-o explozie de novă care moare tot înghițindu-și steaua sa de lângă. Poate că-n acel loc de lumină inundat, zeci de planete ard necunoscute; două copile pe-un satelit îndepărtat își plâng durerea mamei lor pierdute. Poate că în nucleul stelei explodate, particule necunoscute de știință, cu miliardele sunt aruncate de legi ce le aduc din neființă. Aș vrea să fiu acum acolo-n depărtare, să simt cu pielea mea umană, în cosmosul ce-n față chiar acuma îmi apare, căldura mărilor metane. Mă simt însă legat de acest pământ ca un telurian ce aripi n-are; încarcerat într-un mormânt cu lanțuri grele de picioare.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate