E trist în suflet și în gând, azi au plecat cocorii
Și plouă des și nu mărunt, iar eu îmi plâng fiorii.
Nu poți să fii de prea departe, nu-i chip să fii nici de pe-aici
În negura de libertate, tu caută sprijin în sfinți.
Natura e autumnala, frunze trosnesc sub pașii mei
În departare cerul stă să se prăvale, cu raze blânde peste cei
Ce au făcut să nu mai fie, nici anotimp, nici armonie
Ci doar o zbatere de vânt, pierdută-n hăul din stihie.
Aerul e făcut acum să poți, a-l respira pe tot cum numa-n vară
Sta imposibil să suporți, insuportabila teroare de afară.
E toamnă-n aer și în mine, e mult prea plinul cu suspine
E toamnă afară și în mine, e multul multului ce vine
Atunci când tu-ți dorești mai mult, să fii cu tine-nimic mai mult
Atunci când chiar și de vei vrea, tu îți dorești doar liniștea.
Dar vine vremea când proroaca, se tot confundă cu posaca
Și îți aduce-n lungul firii, gândul dorinței despărțirii.
De ești tu pregătit sau nu, de ai sau nu vreun atu
De ești cu mintea-n firea firii, de ai sau nu trăirea trăirii
De te confunzi cu viața-n doi, de ești tot singur mai apoi
De ai putea ceea ce vrea, doar mintea ta, nu inima
De te topești pe un jăratec, chiar dacă nu mai ești lunatec
De pierzi al toamnei înțeles, e prea pustiu pe unde-ai mers
De vei spera într-o speranță, atunci când tot e atârnat de-o ață
De mai cutezi în cutezanță, chiar și atunci când viața-i viață
De ești sau nu tu poticnit, dar nu de soartă ci de tot ce ai iubit
De tu mai vrei sau ai uitat, de ești cuprins acum tu de păcat
De vrei să fii curat de-ndat, tocmai acum te-ai lepădat
De viața-i viață când nu-i moarte, dar și de-i moarte-n viață, poate
De eși uitat sau ai uitat, de nu te mai poți da jos din pat
De boala ta e cea mai grea, căci sufletul e partea cea
De o poți pierde nu te lasă, să mai ai pic de pace-n casă.
Dar toamna este-n mersul ei, semnal de iarnă cu alaiul ei
Și va veni de câte ori, fructele-s rod de după flori
Și va vesti neantul sorții, cu tot ce-nseamnă ciclul vieții
Și doar în clipa de final, când totul e pierdut aval
Se va uni destinul vieții, cu dulcele anotimp al sorții.