Tu vii și din venirea ta frumoasă
Îmi pun la suflet felul cum te miști,
Atât de lină și maiestuoasă
De parcă doar în vise și-n povești exiști.

Tu treci și din această trecere rapidă
Îmi iau puterea de a sta pe loc
Ca sfinxu-ndrăgostit de-o piramidă,
Visând s-o mute din deșert la bloc.

Tu ești și din a fi-ul ăsta-al tău
Eu îmi conjug și doruri și ispite,
Părându-mi bine-n loc să-mi pară rău
Că-mi dai tristeți și chinuri infinite.