poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ jumătăți
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-11 | | I De după norii negri, în tainic miez de noapte O galbenă lumină reflectă-un suflet viu O inimă de geniu, în piept îi spune șoapte Ce face să se simtă într-un amar pustiu. II De marmoră e fața plecată în tăcere Doi ochi ca două stele ce-s pline de mister Un suflet viu se zbate lipsit de mîngîiere O minte luminează ca luna de pe cer III Mereu stă în tăcere neînțeles de nimeni Ca o statuie tristă a unui Gînditor Și vîntul singuratic înlocuiește oameni Căci oameni-s ca vîntul secund și trecător. IV Un demon ce se zbate în trup ca-ntr-o cutie E un blestem angelic să fie muritor Doar stelele-i văd soarta, și văd că-i nebunie Să umble pe pămînt mereu rătăcitor V Un geniu e un înger ce-și ispășește vina Primind ca o pedeapsă să fie efemer Nemuritoare fapte lui îi întorc lumina Făcîndu-l, însă,singur ca Luna de pe cer VI Pe banca din parc singur stă în tăcere Un simplu bărbat ce așteaptă sperînd Un suflet pereche ce va fi să-i ofere O pace și liniște în al său gînd VII Însa fierul și lutul nu pot fi împreună Și soarta vrea să fie singur mereu Trupul lui e dintr-o harpă o strună Sufletul,însă,e al harpei Orfeu VIII Mereu lui fața-i va fi albă-n tacere Și gura de geniu mereu va tăcea De lumea sa tainică nu va mai ști nime’ Căci simplu om vede doar ceea ce vrea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate