iubita fiului meu

mă obișnuisem să îi văd
împreună chiar și când nu mai erau
toate jocurile, râsul nestăvilit, plaja din poveste
și depărtarea strălucitoare seninelor zile

într-o zi i-am văzut fotografia
marea din ochii rotunzi tulburată
chipul înconjurat de părul roșu abisal
de jur împrejur un cântec la modă plana
într-un nor de văpaie

ah, cât de aproape mi-a fost
secunda aceea și cum mi-a pleznit obrajii
cu picături reci
ca o spălare de vise
cât aș fi vrut să strig
să sparg peretele fotografiei
și să o iau în brațe încercând să o ocrotesc

dar ea privea înainte
secunda încremenită într-o imagine se pierdea
iar eu știam
știam că nu mai este loc de întoarcere
urmăream o pasăre hoață
în ciocul ei o fată murea
născând o femeie