Privind în urmă anii ce-au trecut,
Revin în minte-mi șir de suferinți.
Văd viața-mi tristă, cine-ar fi crezut
Că zâmbetul ți-e fals și că mă minți!

Eram parcă oarbă, te iubeam nespus,
Speram că mereu îmi vei fi fidel,
N-am știut că tu iubești pe ascuns,
Că ești nestatornic, n-am știut defel.

Credeam în vorba-ți dulce și plăcută
Și mă topeam de dor când mă priveai.
Gândeam că viața frumos începută
Va fi nesfârșită, fiindcă mă iubeai!

Privind în urmă anii ce-au trecut,
Amintiri fugare mă izbesc din plin.
Regret clipa-n care noi ne-am cunoscut,
C-ai turnat în viața-mi cupa cu venin.