poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-01 | |
Știi că bucata de hârtie cu poezia ta,
Care cade-n hăul inimii mele, S-a transformat într-un fir de praf Pus pe lentila aparatului de diafilm În care rulează o poveste noir. De ce poezia urmărește buzunare goale, Suflete goale, trupuri goale, parcuri goale? Pentru că poate le reflectă mereu Cerul plin, luna plină, ceașca plină, Regăsirea totală, dorul plin, iubirea plină... - Pleacă de langă lună! Dar nu plecă, sticli acolo, ca poezia, Ca firul de praf! - Să nu te visez măcar! Dar o visă întreaga noapte, Așa cum n-ar fi fost, cum nu este! - Rămâi...rămâi dar nu vorbi! Și-a rămas cu tremur în tăcere, Gata să zbiere într-un ecou de duminică brumară. Cinci gutui, perfect puse la geam, Murmurau către un nor de octombrie Croșetau cu păienjeni mici, Un parfum care aproape-i stinse țigara, Ceasul i se facu o busolă lipită de încheietură Iar nordul îi răspunse: - M-am întors...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate