poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-10-01 | |
fff multe diacritice lipsă
Cenaclu - poezie – tu simbol al simțămintelor, Ce-și caută sentimentele dincolo de cuvinte, Cuvinte scrise, transpusen-n alegoricul folclor, Chiar de-ar fi sa mor, am sa leg iubirea-n oseminte! Și căutam ce nu am crezut să caut vreodată, Sentimente ale celor vii și celor morti, Ce n-au murit și nu-s morminte niciodată, Dar trăiesc insuflețiți, fără robi, fără sorți ! Și când lacrimi grele te cuprind, Amintind cenaclul ce s-a stins, Nicio rimă, nici un vers nu sting, Ce flacăra-n suflet a aprins. Iar oamenii dependenți de vis, gând, ori libertate, Când nici un drog nu-i poate vindeca de realitate, Nicio realitate nu îi duce-n celebritate, Și n-au marcat, în veci, jubilara ebrietate... Unde sufletu-i eter, unde-eteru-i dumnezeiesc, Unde toți sunt unul, iar viața nu-i mai un scop ceresc, Unde scopu-i unul - nu extern, fratern sau subaltern, Acolo intern-îi singurul refugiu de infern ! Și nici de știi nu poti să afli, iubirea celor morți, Ce ți-au adus si ție, dulce-amara libertate, Și nici de vrei nu poți să uiți, amintirea celor vii... Ce-au unit românii într-o pură fraternitate. Și de trec sute, mii de ani - acum ori niciodată, Nici-un croi de libertate, nu schimb' românu'-n dată Nicio moarte nu-ți va fi loc de-o umilă ofrandă Nici pământ sclavie, ci-a libertații vis – verandă !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate