Ne vom îmbarca în cursele de noapte
și vom ajunge acolo unde nimeni n-a fost,
doar vânturi și zăpezi trec pragul ceții
în urmă rămân îndoielile din suflet.
Numai crezul din cuvinte stă neschimbat,
prin falsele poleieli raza lui trece
temerile și lipsa de orizont,
până ajung în mijlocul nepăsării
unde nu se mai întâmplă nimic.
Din tot ce am cuprins cu ochii și mintea
palmele au simțit doar așteptarea,
tremură mut ca o frunză pe suflet
cu neliniștea ploilor consistente de toamnă,
ele vin și lasă mâlul deznădejdii
pe fața străină a vremii care se scurge
ca o apă învolburată, uneori stihie
și tot nepregătiți suntem.