poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-09-13 | |
Aripi pentru îngeri
Aureeel! Aureeel! - se aude în sat strigăt jalnic de mamă, Aureeel! Aureeel! mi se zbate un ochi și mi-e teamă, Aureeeeel! - plâns de mamă rănită și scoasă din minți, Aureeeeel!, să te-ntorci, să te-ntorci în curând la Binținți! Aureeeeel!, sună glas disperat peste creste și văi, să te-ntorci dragul meu, să te-ntorci în curând la ai tăi! Aureeeeel! - mai răsună și-acum printre pruni, printre sângeri și-i răspunde ecou: Aurel e în Rai, construiește arίpi pentru îngeri! rolul lui pe Pământ s-a-ncheiat, de acum se vor face-avioane pe bandă, se ocupă cu dragoste mare, cu pricepere, Vuia și Coandă, liniștește-te, mamă, Aurel e în Rai, stă de vorbă cu Sfântul, cu Petru, taie lemne ușoare de brad și măsoară, măsoară cu metru... l-a chemat Dumnezeu lângă El, i-a cerut să rămână, stă în Rai și vorbește cu Petru, cu Sfântul, în limba română... Către Asclepios de acum pot să spun: sunt deplin lămurit pe Pământ care-i treaba am muncit am iubit și e drept am mai stat și degeaba am citit și am scris am greșit însă n-am sărit calul acum simt că prin vene, prin plămâni, prin ficat și prin inimă vine finalul n-am neliniști prea mari dar aș vrea să mai stau de se poate nu să dau în dușmani nu să urc ierarhii nu să-mi fac drum în sus dând din coate lămurit sunt că nu pot să știu chiar nimic precum fuse Socrate insă nu mă grăbesc precum el a sorbi chiar acuma din vasul în care m-așteaptă cucuta ani am mulți dar e-n regulă dacă fi-va să prind chiar și suta aș mai vrea să miros vara serile teii să privesc unduindu-se șolduri în lungul aleii să aud vântul blând îngânând printre trestii tăiate aș mai sta pe Pământul acesta ciudat cât se poate n-am să sorb eu din lacul în care își varsă veninul din suta de capete Hidra, dimpotrivă, doctore, dacă poți, mai întoarce pentru mine o dată clepsidra... Mai rămâi… nu pleca, nu acum cînd ne-mbată mirosul aleii, mai așteaptă puțin, mai rămâi, să se scuture teii, n-aș putea suporta să îi simt fremătând la fereastră, mai rămâi cât se scutură duzi peste dragostea noastră, mai râmâi măcar cât intră-n casă prin geamuri cireșii, cât mai strâng dulci arome-n cerceii lor vișinii, deșii, mai rămâi, mai așteaptă puțin, până intru în iarnă, îmi va fi mai ușor când va-ncepe omătul să cearnă... eu voi sta ascultând cum îmi bate-n piept inima grea și voi privi de la geam cum zăpada ți-acoperă pașii... Notă: S-au cerut trei poezii, dintre catre una cu tema Aurel Vlaicu (de la a cărui moarte tragică se împlinesc astăzi 100 de ani) și două cu temă liberă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate