Þi-am spus că sunt gelos de raza soarelui și-o știi,
Pe versul nud al tău, murdare guri îl gustă când îl scrii,
Pe vântul ce-nfioară, pe clipa ce topește-un fulg de nea,
Pe fruntea ta și-apoi dispare, și uneori pe umbra mea.

Aseară vântul l-am văzut cum pletele ți le-alinta nătâng,
L-am sfărâmat cu pumnii și-n pulbere l-am prefăcut să-l sting,
L-am așteptat la umbra unei stele și l-am lovit cu frica mea,
Nu poate, adiind să te atingă, să murdărească pielea ta.

Pulberea i-am risipit-o pe un vers, scris cu un spin de roză,
Și într-o lacrimă de-a ta furată am pus tot lângă-a ta poză,
Când ai s-adormi, să ți le vărs doinind în al tău vis,
Așa să scap de gelozie ce în durere m-a închis.