sunt corpuri multe pe aici
și formele sunt date de beția cărnii
de atitudinea,
de dragostea lor
ele sunt corpurile
echilibrul de care avem nevoie.
ar putea fi unica poezie de care suntem în stare
și avem carnea asta
să o descoperim.
mai mult decât un picior,
decât coapsele tale,
coapsele mele,
decât o mână și buzele mereu în așteptare
pentru că altfel
am avea prea puțin.
și avem frica asta ca o putere
și nimeni
nu vrea să intre în ea.