îmi imaginez dimineața aceea
cu piața de fântâni arteziene
multele claxoane împingeau soarele
spre asfințit

era vântul nu altcineva
care a răsturnat peste bolovani
conserva goală pe maidanul unde am ajuns
pentru că nu mai aveam semnal sau răbdare
de vocea ca un mal care răspundea la răstimpuri drăgăstoase
pe care mă plimbam până la gardul dărâmat
spunând poezii

îmi amintesc dragă
cum rămâneam să așteptăm în tăcere autobuzul
apoi
se așeza noaptea peste mine ca o piesă de șah (tura)
îmi venea pur și simplu să ies în grădină să bat toaca
agățată de măr și să mergem noi după muște