poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-08-23 | |
Uite-mă, mi-aleg pantofii,
Rochia și păru-mi strâng Și mă uit, din colțul stofii, Cum mă duc și cum mă plâng. Trupul îmi e dat țărânii, Prin țărâni mă simt că sînt. Nu respir, și-mi mor plămânii Dar pământul îmi e sfânt. Nu am loc. Sunt eu prea lungă, Ori e lemnul prea trecut. Are, drept, să mă convingă Golul ce m-a petrecut. Am covor întins sub mine Și deasupra. Verde tot. Eu îl înfloresc, și bine Cresc acum, când simt că pot. Și mă uit, am altă seamă, Mă descurc tot mai frumos. Poate în alt fel mă cheamă, Poate mă târăsc pe jos. Dar pantofii, -rădăcina, Și veșmintele, -tulpini, Își absorb toată lumina De pe lângă mărăcini. Și mă fac cea mai plăpândă, Și cea mai frumoasă floare, Fără joc, fără izbândă, Dulce și vindecătoare. Și aștept să mă culeagă, Să mă pună-n vaza lor Verde, în culori, întreagă Vie, iară, până mor.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate