Prin fânețe foșnitoare,
Șade greierul la umbră,
Vântul caută răcoare,
Nici furnica nu mai umblă!
.
Soarele, un domn sihastru,
În straie împărătești,
Se răsfață în albastru,
Niciun nor nu mai zărești!
.
Încălzește tot pământul,
Tainic și stăruitor,
Cine să îi afle gândul,
O fi având poate vreun dor...
.
Pe câmpia-ngălbenită,
De atâta păpădie,
Stă o muscă aiurită,
Și se-ntreabă: "Ce să fie?"
.
A uitat de astă vară,
Ori e pui neștiutor?
Căci s-a mirat până-n seară,
Când plecă la somn, în zbor.
.
Calmul încet se depune,
Soarele a asfințit,
Doarme ca întreaga lume,
Relaxat că-i obosit!