august peste Voroneț
ca pleoapele peste ochi
ca bărbatul peste femeie
în delirul dragostei

azi dimineață mi-am revăzut chipul în oglindă
încep să încărunțesc prin zona sprâncenelor
și-n barba nerasă de trei zile
se regăsesc câteva fire dintre acelea
ce mă anunță că sunt aproape de ea
(vă întrebați de cine
nu de moarte
de întregirea dragostei pure
de regăsirea celei pierdute)

ea încă doarme
cu părul negru dezordonat
alunecând în jos peste marginea patului
cu piciorul dezgolit aruncat peste pătură
e atât de frumoasă și totuși
unde e dragostea
mă grăbesc s-o prind din urmă
cu peri albi pe la perciuni și-n barbă

cafeaua fără zahăr
e prea dulce
viața mă strădui s-o scuip
am încetat de mul să trăiesc