Cu amintirea mă mângâi,
Tu, umbră înstelată,
Ai fost iubirea mea dintâi
Și ultima din viață.

Tot universu-am răscolit
Parfumul să ți-l simt,
Nici un fior nu am găsit,
Speranța să mi-o mint.

Pe-o stea, în pulberi îngropat,
Din tine rătăcit,
Un mic oftat însângerat,
Dar l-am găsit răcit.

Am încercat să-l încălzesc,
În suflet l-am vărsat,
L-am sărutat ca să-l trezesc,
Și-n lacrimi l-am spălat.

Dar rece-i ca uitarea ta,
Chiar dacă eu te chem,
Tot ce-ai lăsat în urma ta,
E doar al tău blestem.