poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-31 | | Amarul meu, dulcele meu gând păgân, Când te vei trezi singur, Nu te speria. Am plecat, cu siguranță, dar nu de bună-voie. Am plecat îndemnată de toate nopțile În care plângeam în pat lângă tine, Simțindu-mă abandonată, Și de toate clipele în care orice conta mai mult Decât ceea ce îmi doream eu. Așa cum eu reușeam să mă gândesc doar la tine Și la nenumăratele feluri în care să îți îndeplinesc Dorințele și plăcerile, Cred că ai fi putut face și tu asta măcar o dată, Dacă tot mă iubeai așa cum îmi spuneai c-o faci. Prima dragoste? Nu știu. Poate eu am fost, deși nu erai deloc credibil Când spuneai asta gândindu-te la formele Altor femei. Nu mă mai minți. Nu te mai minți. Ești un risipitor de iubire. Colecționezi suflete, emoții și sentimente Pentru a te hrăni cu ele. Iubirea pe care ți-o port E doar un moft, un capriciu. Dulcele meu, amarul meu gând păgân, Când te vei trezi singur, Nu sta. Pleacă în căutarea mea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate