îmi opresc căutarea nesătulă
și-mi abreviez privirea pe formele geometrice
ale sânului dezgolit
de surâsul verde

arcul sprâncenelor țintește tendonul de timp
în seri albastre
când dansez un gând și aplauzele trec
la nunta de flori cu buze de mac
un suflet pereche

odihnesc dorința poftelor pe coapsa unei nopți
la margine de unic legământ
când logodită-i mâna mea
cu degetul petală de pe umărul gol
neopritele cuvinte plutesc
pe visul din ape

în tăcerea albă trăiesc cu măsură
să fiu esența ta
a unui sărut din irisul migrat la cer
tu în rochia verde a dimineților noastre
eu un ceas împlinit pe scena dorului de rost
ca un grăunte de nisip
din clepsidra vieții.