Eu te doresc în nerăbdarea dimineții, din soare, fiecare rază sunt eu,
Pe buze am încă gustul iubirii tale, ce îl împrăștii pe fiecare floare,
Și-n fiecare noaspte, de treci prin grădina dragostei, simți parfumul meu,
Atunci, fiorul îmbrățișării mele te doare, și lipsa mea devine arzătoare.

Dimineața, te întorci în noaptea ta, suspinurile tale se transformă-n rouă,
Eu, cu razele trec și cu buzele sorb, uscând petalele florilor,
Și-n vecie te simt, și lacrima mea o atinge pe-a ta, doar când plouă.
Doar îndrăgostiții vor ști de ce ploaia-i sărată, în cântul baladelor.