poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-02 | |
Pentru mine, pătimașul aspru și nemuritorul,
crezi că interdicția va fi mai aprigă ca dorul? tot ce nu mai vrei ori nu mai poți să-mi spui aduce-o beznă mare când pleci și când apui. pământul banal, orizontul singur, blestemat, înfricoșate-mi caută pe trup și pe palme stigmat, ca să înlocuiască lumina și ele să poată să fie și mai departe pustiitului om aspirație, trufie... dar toate iubirile noastre să aibă vreun rost? dacă da, și toate cuvintele ar fi un adăpost. în cazul tău nu e nevoie de sentimente letale pentru ca eu să pot gândi cu gândurile tale. și de ce să mai deschid fereastra dacă, în loc de cer și de păsări, de fiecare dată vii tot tu și îmi zâmbești? vei sta departe de dobândirile de azi ale lumii, chiar dacă nu-ți voi spune eu... dar nu poți să vrei să te ridici să mergi și în același timp să disprețuiești și drumul, și călătorii care sunt pe el înaintea ta. la fel e cu iubirea... știu milenara interdicție, să nu te pot îmbrățișa pe dinăuntru niciodată, dar lasă-mă s-o fac numai cu ochii și-n ochii noștri să existe fantasma unei lumi ce-ar fi putut să fie, și real, a noastră. am vrut să trăiesc adânc până la adânci bătrâneți și am omis că, la un moment dat, voi vedea că lumina e sus și bătrânețea a îndepărtat prea mult de la mine marginea de cer sau de pământ, spre care-aș fi putut să urc doar singur.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate