poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-07-02 | | Sunt liric, uneori în plus sau râd așa peste măsură, că unii mă privesc de sus, iar alții-n silă mă înjură. Scriu strofa lin pe la-nceput dar, fără de reacție, o dau pe vreun anacolut, rânjind de satisfacție. Măiastru-n curbe și-n panaș pudrat cu praf de stele, aș tot pluti dacă nu m-aș trânti cu fundu-n ele. În cântec, versurile-mi prind, de parcă-ntreaga nație s-ar bălăci, orăcăind, în baia-mi de creație. Și-atunci mă scap de șapte piei, ca într-un fel de misie, plecat prin lumea mare ce-i dispusă la permisie. Deși-s trecut prin bătălii ca trenul printr-o stație, sau ca, prin apele călii, gâscanul în disgrație, ajung pe câmpuri, pân’ la brâu cu barba colilie, prin maci și spicele de grâu, ca deștele-ntr-o ie, de unde frământat răsar, cu aburi mari de cocă, poemele-mi de dulce-amar ori… stimă reciprocă. Sunt un soldat, de ani și ani, în pană de muniție, dar, Doamne, rog, nici bolovani nu-mi da la repartiție. Să fac, din rând, afară, pași n-am voie, nici atracție și nici în Parnas, de mă lași, n-ar fi vreo satisfacție, ci doar să mint, fără egal, luptând cu-a vârstei graniță, cum c-am păstrat, de mareșal, bastonul, încă-n raniță…
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate