EPOCA MEA


Pe coșciugul epocii mele
înflorește un cântec blestemat.
Osemintele și-au dăruit valoarea
în cărțile de istorie ale durerii.
Societatea s-a restaurat de câteva ori
așa cum a vrut fiecare valută forte:
lira, marca, rubla, dolarul, euro
sau neiertatele figuri
fondatoare de dezastre ideologice.
Cerul epocii este poluat de nevăzute
icnete, gemete, sudălmi, vaiete,scâncete,
bocete, suspine și rugăciuni,
amestecate haotic cu melodii și cuvântări necesare,
într-un cocteil al deșertăciunii neacceptate.
Singurătatea face legea mulțimilor
îmbogățite cu teamă, milă și speranțe
inoculate pervers și abundent.
Viitorul întârzie prin univers
agățat de un asteroid cenușiu.