Merg pe cărarea viselor din noi,
Sunt numai eu, înfiorat de tine,
Pe drumul rugăciunii, ce ne iubeam în doi,
În soarele uitării, tristețea umbră-mi ține.

Cu ochii dorului, iar caut flori
Ce răsăreau în urma pașilor de fată,
Acum, seninul inimii e plin de nori,
Și dragostea cu lacrimi e pătată.

Îmi spun c-așa a fost să fie,
Mă-mbărbătez spunând că e mai bine-așa,
Dar cine-mi spune-acuma mie,
Cum să respir eu fără ea?j