O vorbă umblă, că-mi înșel nevasta
Și că, amante, șapte dame am,
Degeaba-n termopan am pus fereastra,
Că zvonul se strecoară, ca prin geam.

Când mătură, cu furie, prin casă,
La toate șapte, ea le-ar face vânt,
Când vin târziu, e vid deplin pe masă,
Și ea e rece, fix ca un mormânt.

Deși flămând, am chef de-o-mbrățișare,
Dar, ea mă-împinge și se face ghem
Și mă trimite,-n scop de alinare,
La alea șapte dame. La harem.

Am încercat să mă dezbăr și basta!
Mi-e scris în gene și-n astrale hărți:
Pierd ore-ntregi, cu-amicii, la Canasta,
Visând că șapte dame-mi intră-n cărți.

Calimero