poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-05-29 | |
câtă minciună, tot atâta urlet
și restul pereților pe care frenetic îi gâdili, nemernicule, râzi! viața e făcută din apă de var, tot mai albă se prelinge direct de la umeri și coapse abia mai tărziu, peste o mie de ani, aici se va naște un alt anotimp plin de vertebre și nervi o-ho, și cu câtă liniște ne întâmpină această moarte și toată pendularea dintre nimicul de azi și tot golul de mâine frenetic ești, la fel de cotropitor de parcă plouă cu fluturi strada aceasta are un capăt pe care nimeni nu-l știe câtă minciună, tot atâtea aparențe și deșertăciune oamenii nu pot fi judecați decât după faptele petrecute în memoria altora, doar lucrurile ne mai păstrează mirosul doar străzile ne cunosc forma pașilor și tot ce gândeam pe vremea când ne credeam invincibili mori, acum când strânsoarea pereților încă nu doare când încă poți surâde din fiecare mască în jos, pașii de ieri te urmează joviali și mușcând aerul numai tu orbecăi în soarele amiezii până și copiii te știu că ești omul care face pereții să râdă
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate