Simt că te pierd,
Și rana inimii răsună,
Se sperie pădurea cea bătrână
Și raza lunii, ce-n noapte te dezmierd.

Simt că durerea se transformă-n depărtare,
C-a ta dezamăgire-i ca o ceață,
Privești în jur, ești singură în viață,
Nu mă mai simți aproape și te doare.

Respir cu lacrimi și durerea-i vie,
Când văd în ceață poza ta,
Și le ascund cu rugăciuni în perna mea,
Iubirea noastră și speranța, iar să-nvie.