gândul tău sub fiecare pas pe care gândul meu îl face
dantele de viu și nuanțe din visul aceleiași nopți
iubindu-te pe tine am înțeles
cum e să levitez pe dinăuntru și cum
deschizând simplu fermoarul trupului să ies
din el să iau forma a toate câte sunt
să-mi port inima pe umeri
iubirea scut
să încalec timpul și să plec să-l salvez pe Dumnezeu
apoi să-mi strâng diminețile
să le scutur să le întind să le leg într-o viață
în care să scriu doar despre cum
cu mâini de lumină ai făcut cărămizi de lumină și le-ai lăsat
pretutindeni
ca dintr-un alt timp si de pe alt gând
sa pot reface drumul
până la Tine