îmi aștept mersul nesigur
el devine desigur-
sugrumând grumazuri
îngerii morții au pene albastre
spuneai odihnită sub perfuzii cu
licoare din grumazurile stoarse-n teascuri acide
visai un univers te rabatam pe o capotă
și te sărutam mândru bând la vinu-ți
draga mea mânjii mei au vine albastre ce caută dincolo de copitele
centaurilor școliți la ore de canto
caută inimi și puls în iarba mestecată probabil
leagănă-mă dincolo de curba tălpii nemestecată
nu apăsa zorii pe nervul înserării din cartea care
e mătura de vrăjitoare de sub oblânc dragă
paiele filele ei doar plictisesc ochiul lucid
stop cărării de argint, ehei, ce mai pierem
uciși singuratici pe cărări de jder
asasin e numele meu ce-l cer
otrăvind curios perfuzia-ți

și stingher