poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-10 | | ce tot te fofilezi în spatele ceştii de cafea mademoiselle îţi văd degetul inelar pe buza fierbinte ghicind viitorul şi ştii că sunt bucăţica de zahăr ce se topeşte între aromele tale negre dulcea fericire ce tot ne jucăm de-a v-aţi ascunselea în spatele cuvintelor timide ştiu că eşti omidă de frunza mea avidă să mă dezgoleşti şi-n fluture să te înalţi în gemete fâlfâitoare îmi suceşti minţile şi freamăt de mă lovesc cu capul de pereţi îmi spui că nu mă cunoşti prea bine dar ştii că tot acolo o s-ajungem hai să mai flirtăm un pic îmi place atât de mult preludiul ăsta o iau razna deja în ochii tăi fac un duş fierbinte iar tu mă freci cu săpunul pe spate cu sânii afrodiziaci ce mi-au hrănit de mic imaginaţia prin reviste este o harababură de idei în capul meu atât de mic acum atât de mare îţi cânt o sole mio ce zi minunată iveşte printre pleoapele lăcrămioare irişi înfloresc miliarde de stele pe tavanul ce dintr-o dată dispare undeva dincolo de realitatea ce este acum adevărul pe care nu-l vei afla niciodată univers ce te tot fofilezi iubito privind ceasul de pe perete nu vezi cum limbile atârnă între ele cucul şi-a găsit cuib şi intră şi iese a mai trecut o oră hai să admirăm împreună dimineaţa cum creşte şi coboară soarele răsare sare precum un cangur pe fereastră ştiu fată cuminte trebuie să ajungi acasă când se crapă de ziuă acelaşi pretext cu părinţi severi dar aşa de profani sfinţi îţi zic şi acum spală-te pe ochi şi pe dinţi la culcare norocul meu balconul sub care te aştept într-o scăpare cu braţele întinse aşa că dă-le dracului pe toate sperietorile de ciori hai să mănânci porumb fiert o să te-nfulec coaptă din cap până-n picioare eşti numai pop-corn de săruturi şi o să gustăm şi cremă de zahăr ars delicatesa de la urmă de urmă n-o să mai rămână nici o picătură-n gura de rai muşcând din humusul tău ce tot te fofilezi cucoană nu mai eşti mademoiselle de-altădată acuma degetul inelar îţi clănţăne de nerăbdare eşti atât de previzibilă şi fac din nou pe prostul şi te întreb dacă e dulce cafeaua şi îmi răspunzi ah deşteptule este atât de amară hai să nu ne mai fofilăm şi să o bem fierbinte dulce ca a câta oară
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate