a fost o seară și până dimineața
copilul nu a închis ochii
a tot gândit a calculat a șters cu mâneca moale
respirația de pe geamuri
între teama de a spune o prostie pe care să o afle în trei zile
toți cunoscuții și neputința de a ucide
a ales
mami eu cred că pot să ridic luna
nu cred să aibă mai mult de treișcinci de kile
cu stele cu tot
iar ea mă va iubi nu-i așa mami oftă el
că tu înțelegi ce vreau să spun