Din milioane de cărți
S-alegi una, dar bună
Din cîteva note
S-alegi una ce sună.

Când sunt mii de cuvinte
Să vorbești cu un sens?
O calitate prea rară
Să te lași înțeles.

Dintr-o grămadă de versuri
Să zidești câte-o strofă
Ca până la urmă
Să aprinzi cu ea focul.

Din miliarde de stele
S-o cunoști pe a ta
Ca mai apoi să aștepți
Când și cum va cădea.

Din mii de orașe
Ai ales unul și bine
Unde viața e moartă
Iar moartea nu vine.

Ori faci jertfe-n zadar
Sau te bucuri de fleacuri
Și trăiești în delir
Schimbând anii pe veacuri.

Când sunt sute de zei
Strigi ca-l tău e pur-sânge
Ar fi poate de râs,
Dar îmi vine a plânge.

Din miliarde de trupuri
Îl tot cauți pe unul
Și visezi la iubire
Într-o lume nebună.