dragostea nu dispare când vezi un soare-apune

atârnăm de copaci amândoi cu capul în jos în pădurea
deasupra, cu grădina și casele și părinții deasupra –
și-n aer se-nvârt imagini despre noi doi îmbrățișați o oră
simțim o fericire ciudată ca un țipăt care nu se sfârșește
decât într-un somn unde moartea e doar o sugativă
a lucrurilor la care am renunțat și nu există nicio
speranță să se nască vreun fluture nou mai curat decât
lacrima din colțul ochiului care le-a văzut pe toate greșit

deși văd cum din tocmai colțul acela, apare luna.