poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-04-07 | |
Să știi că eu te ascultam
la fiecare tânguire, la fiecare lacrimă; te-am auzit când ,răpus de sete, te-ai pus în genunchi și m-ai implorat să îți dau voie să te arunci gol in râul pe care îl ocoleam, de fiecare dată, pentru că eu nu știam să înot. Te auzeam, în fiecare noapte, cum îți rupeai, deznădăjduit, unghiile, încercând să îmi ieși din piele. Să știi că eu te ascultam când te rugai plin de speranță, îți auzeam visurile ciupindu-mi arterele, te auzeam sorbind zgomotos din apa morților. Te-am zăvorât adânc, înăuntru , dar nenorocita asta de inimă a trădat, căci, auzindu-ți țipetele, s-a cutremurat și a început să te plângă și, in secret, să te adore. Și de atunci a-nceput să-mi vorbească mereu, despre comori ascunse la umbra unei paduri, despre frică, despre moarte, despre iubiri pierdute-n nori de nisip, despre minuni ce s-au înfăptuit cândva. Îmi vorbește neîncetat și n-o mai suport, nu mă lasă să adorm, îmi tot amintește de clipe ce puteau fi și n-au fost. Așa că mă predau, acum, ție, străpunge învelișul amar în care te-am ascuns, ridică-ți un genunchi, apoi celălalt, înalță-ți privirea spre orizonturi, dă-mi să beau o cupă din apa morților și, condu-mă, tu, către visuri.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate