Îți vine umbra să te plângă
La căpătâiul înghețat.
Tu, cea suavă, cea plăpândă,
Acum cu toții te-au uitat.

Și murmurul pe buza-ți rece
Stă vinovat că este mut,
Iar umbra nu mai vrea să plece
De pe sicriul tău tăcut.

Doar vântul se închină ție,
O geană îți clipește lin...
El reușește părul să-ți învie,
Si-n ochi să mai reflecte cer senin.