Când pleacă iarna-n hibernare
Ne lasă-n dar un mic sărut:
Un "do" de jos, pentru-nceput
Fără parfum, fără culoare.

În lunga zi de așteptare
Singurătatea l-a durut,
Plecându-și ochii în pământ
A adormit visând o floare.

Tristețea lui mâhni crăiasa
Ce-aduce vară-ntâia dată
Zămislind parfum de fată
Să-i dea culoarea și mireasa.

Când zorile puneau în el
Tandrețea razelor de soare
Găsi un zâmbet și-o mirare:
Zambilă, pentru ghiocel

Și-n fiecare dimineață
Grădinile valsează cum
Aburcă norii de parfum
Și ghiocelul... prima oară...