Mă împart în trei ipostaze
una condusă de mintea
în care spațiul
se divide într-un gol
prin care zvâcnește nimicul
și într-un plin
umplut de lumina divină
a doua ipostază
este una corporală
mișcând corpul
prin intermediul impulsurilor și instinctelor
iar traiectoria corpului
coagulează activitățile și evenimentele
ca procese existențiale
ultima ipostază
încadrează sufletul
în matricea emoțiilor
de esență esoterică
înglobând monadele
sufletul prin meditații devine transparent
în el se intuiesc trei entități
o entitate luminoasă
irizând iubirea divină
din care-și extrage seva imanența
impermeabilă la negativ
o entitate abisală
căptușită cu substanța întunericului
ce înghite stările pozitive
le mestecă în malaxorul tenebrelor
și le expulzează înafară
sub forma depresiilor corozive
ce atacă smalțul spiritului
ultima este entitatea haosului
ca un cerc din care pornesc
raze radiale secționând armonia
din care supurează dezechilibre
entitatea haosului
se scurge din spațiul sufletului
și atacă aura individului
ca un câmp energetic
protejând ființa
de interacțiunea cu atomii negri

Privesc puzderia de zombi
ce-și târâie jalnic
credința stigmatizată de sacrilegii și blasfemii
la marginea ipostazelor realității
și plâng iar lacrimile
curg prin rigole
către oceanul irealității.