întuneric
noaptea aproape
malul nu se vede de ape

merg tot înainte și
nu îmi clintesc privirea din tine, iar lanțuri
mă încercuiesc lipite

slash

s-a desprins de mal și a împins cu talpa plină de glod
a împins în călcâiul coastei și

a pus mâna pe o lopată, în timp ce se uita încă la tine
rostind cu o pauză după
fiecare pornire - iartă-mă, lasă-mă

dar tu
îi descleiaseși scândurile din pântecul bărcii, atât de tare
iubeai, atât de tare doreai, fir-ar să fie!
și

te ating pe față
(mâinile ei)
îți șterg barba sălbatec de urme
(umbrele ei) de nisip

dacă ea încă vâslește pe cealaltă parte
cum de n-ai auzit-o
deasupra apei?

slash

albastru
pescărușii țipă
stâncile-s ude
e o foame în toate