Mi s-a arătat în vis... frumoasă...
Și ne-am dat binețe reciproc,
O neagră mantie cu coasă
Ce mi-a șoptit chiar și-un soroc.

Din toate cele câte-au fost,
Din toate cele ce rămân,
Va trebui să îmi fac rost
De împăcare pentru drum.

Voi pune unt-de-lemn și mir
Pe tainele ce mă apasă,
Când cucuvaiele-n delir
Îmi vor veni stol la fereastră.

Pustiu și-mbătrânit de timp,
Îmi voi purta poveri de gânduri
Pe drum pieptiș cu pas sleit,
Împresurat, izbit de vânturi.

Îngenunchea-voi la o cruce
De secole uitată-n glie,
Și-n praf de oase îmi voi plânge
O rudă neștiută mie.

Și voi urla cu pumnii strânși
Spre demoni ademenitori
Oglindiți în ochii-mi plânși
Când licăr fulgerele-n nori.

Și-acum... dați-vă deoparte!
Lăsați tăcutul trubadur
Să fie oaspete de moarte
Că fiecare, moare singur...