poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-21 | |
Aș putea face din iubire o carte best-seller și s-ar numi fără îndoială
Cartea fără trup sau Cartea cu trupul gol, când aș atinge prima pagină Aș simți nevoia acută să plec din casă, să vreau să-mi împart cu altcineva Mâinile, cuvintele și mai ales corpul gol, alb, gata de imprimat povești Pe epiderma subțire ca un strat proaspăt de zăpadă nopțile petrecute cu tine încă mai schelălăie prin pori ca niște câini otrăviți Ultima iubirea își linge ulcerațiile ca un înger băgat cu forța în colivie Stă cu spatele, își țese moartea fir cu fir din propria piele Îmi deschid viața ca și cum aș deschide un mort pe masa de disecție Scot embrionul prematur, curăț până nu mai miroase nicio amintire Doar o singură iubire schimbă structura și modelează forma corpului nopțile petrecute cu tine încă mai mișcă sub piele ca niște viermi de care nu pot scăpa Noaptea aud prin cămașa ta uitată pe scaun crengile cum foșnesc Uneori te simt chiar pe tine cum te miști prin ea, la fel de viu O poezie care se naște din sărăcie sau poate din răzbunare Mă acopăr cu ea ca un fluture între două palme Nu știu dacă voi muri sau dacă voi fi liberă nopțile petrecute cu tine sunt niște copii orfani cu mâinile înghețate Mă ascund în această carne pe care nu o cunosc Și e ca și când aș aștepta fătul să prindă contur, oasele să se formeze Mușchii să se prindă de ele, mă ascund în acest poem ca într-o mamă Pe care nu am mai văzut-o de la naștere, nu știu dacă mă va primi Sau mă va respinge, îi caut degetele, aș vrea să fim împreună nopțile petrecute cu tine sunt limbi de cuțit nu pot fi ale mele Eu nu mai scriu nimic de mult timp, în urma literelor locul se albește Și dacă privești înapoi vei simți doar mirosul cum ustură nările Pisica pufoasă mă linge de iarna din oase, dau pagina mai departe Nu poate fi bucată din mine acest poem, când vei adormi Am să mă uit la tine să-ți revăd partea cealaltă a trupului nopțile petrecute cu tine au ochi galbeni și trăiesc pe lângă casele părăsite
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate