Am totul, dar totul mi-e lipsă.
Fericirea mi-e atât de-aproape
C-o ține suferința-n ea închisă
Cum prundu-și tace strigătul în ape.

Sunt liber. Nu mi-e nimenea stăpân.
Nu-mi trebuie comori de nici un fel.
Doar în sclavia dragostei rămân,
Un lup flămând mereu ascuns în miel.

Pun întrebări și dau răspuns nătâng.
Într-adevăr sunt prieten doar cu mine.
Cu un surâs pe chip știind să plâng,
Doar pacea mea în luptă mă mai ține.