păcate nespălate de uitare,
dorințe neâmfrânte și tăcute,
iubiri pierdute,scufundate-n mare,
de urlete și jale pângărite.

aceste versuri strâmbe mă oglindesc,
cuceritor, cu idealuri strâmte,
încerc să mă înalț dar obosesc,
am aripile ce-mi atârnă frânte.

deschide doamne și fereastra mea,
privește-mi chipul palid de credință,
dar nu de tine sau puterea ta,
doar din iubire pentru-o copiliță.

gelos ai fost pe patima-mi eternă,
ce de suspini, cu lacrimi închegate,
ce zi și noapte, cufundate-n pernă,
le ascundeam și le puneam pe toate.

nu e a ta, ci doar a mea liană,
nu către cerul tău s-a înălțat,
ci doar pe trupul meu, ținând în palmă,
și ochi-n lacrimi inima mi-a dat.

acum rămâi în cerul tău cu sfinți,
și-n nemurirea ta să lăcrimezi,
iubirea mea-i eternă, să nu uiți,
și-n gelozia cea deșartă, să oftezi.