Cine merită o poezie ?
Polițistul care oprește mașina cea mare, doamna elegantă care coboară din ea, înjură scuipă și moare ?
Gunoierul care ia o bucată de pânză din gunoi, pătată de sânge, o duce acasă să-i facă hăinuțe păpușii, croiește și plânge ?
Lăptarul care ține cu Băsescu, fumează trabuc, amestecă laptele cu etnobotanice să facă un lapte năuc ?
Doctorul care mi-a găsit un cancer ușor, poate trece și cu radioterapie dar cel mai sigur e să mă operez și mor ?
Fata cea mică care împinge pianul cel mare, e speriată că nu e iubită și-și dorește doar dimineți cu soare ?
Poezia o merită doar cel care nu aude, cel care e trist, cel care nu-și dă seama ce pierde atunci când se aruncă de pe scări zi de zi, ceas de ceas, nu e nimeni acolo, jos, în capul scărilor, dar el se aruncă doar pentru panaș...