aduni fire de iarbă și ți le lipești sub pleoape
de parcă ai vrea să fii singura primavară din mijlocul iernii
și ești frumoasă pentru că radiezi ciudat
pentru că te încăpățânezi să crezi în sălbăticia puiului de pasăre

eu văd omul bun
dincolo de norul rătăcit pe tot felul de ceruri
văd omul gata să schimbe lumea dacă ar sta
un minut
cu ochii în inimă ascultând
fără să lege atâtea gânduri între ele și să le încurce

lumea nu e complicată deloc
doar lentilele tale o măresc până la nivelul muntelui de sare
meriți să te descoperi lotus
meriți un pământ trainic sub picioare și un val bun sa îți spele
obrajii

ai luna care îți suflă în păr
caut-o.