stăteam în tranșee ca un mort neacoperit
căci mort mi-era gîndul și simțeam o sete
de ucidere pușca era o prelungire a mîinilor
cartușe știrbe de glonte săreau pretutindeni
nu știu de ucideam pe cineva se lasă noapte

țigări penale îmi țin companie alături de vis
visam cu ochii mijiți că iubita se-apropie
am avut un braț amputat de lipsa
cuvintelor ce i le voi spune am ucis cu
sete de pivniță să curgă sîngele ca vinul

mai tîrziu ne-au schimbat iubita se legase
la cap cu un locotenent în permisie n-am zis
nimic eram vinovat de prea mult stat
în tranșee mi-am găsit repede locul în
lupanarul de peste drum era cald și moale
aprindeam țigări delicate după ceai