poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-30 | |
un bleu candid încă luminează
nu-i gerul ascuțit atât de crud să bage-n sperieți oamenii buni lătratul se aude curajos pe străzi pe maidane la periferii în apus îl știm l-am mai auzit cândva vine din depărtate amintiri din subitele reuniuni familiale pentru nopți reci este un paznic lăsați-l nu-l opriți nu-l alungați pe negrul câine al pământului să bată grav atunci când știe el cu limba grea cu fălci de-oțel nu mușcă din țâțâni porțile sufletelor ce ies din trup ușor imperial în gerar și totuși luna asta nu vrea să mai răsară până-n zori pentru cine n-o s-o vadă nici gerul nu se mai strecoară pe sub păturile tale mamaie ce-ai plecat departe ți-a deschis fiul al doilea drum chiar în ajunul anului nou n-ai știut că-ți moare în spital că de știai dacă-ți șoptea adevărul cineva mureai și tu a doua zi abia de rezistai bănuind ceva plânsă și cutremurată și-ți spuse înainte de a-ți înțepeni tu ochii cu trei sferturi de ceas înainte de final soția mea: „iat-o mamaie pe strănepoata ta” apoi speriată m-a chemat pe mine pe soră-mea pe tata - ochii ți se-nserau foarte încet împăcați cu toată lumea vedeau orizonturi noi largi iar din întunericul vederii aproape dispărute aveau în ultimele clipe puterea de-a dezmărgini și a-ți învia anii era sâmbătă 12 încă ne bucuram aveam nădejde că vei mai sta acasă-aici în pat nu plecaseși exact pe aceeași dată 11 gerar ca alesul tău în '999 te mai lăsase crăiasa cea roșcată printre noi să mai împletești din lână cum numai tu știai douăsprezece urzeli de zile din florile de pe geamuri douăsprezece șosete groase ori pulovere de casă douăsprezece la număr cămăși năzdrăvane din care ultima n-ai terminat-o c-ai și zburat din casă ți-ai luat-o așa fără o mânecă albă lucrată pentru că-ți făcuseși din cealaltă două aripi înalte cât lumina ta interior coborâtă și-acum la noi cei ce nu te vom ajunge-n spirit nici cu vârsta desăvârșirii tale niciodată pentru tine veni atunci marea seară pe la 11 a.m. înainte de-ospățul Mirelui ceresc și ți-am aprins c-o oră înainte de-a te îndepărta fuior subțire luminânda încălzindu-ți mâna dreaptă fruntea și obrajii să nu le scape înălțarea ta pe cer de-amiază însorită fiilor fiicelor urmașilor nu te-a mai apucat dintre copii tanti Domnița sosită la doar câteva minute după ce ai zburat poate că te-a văzut într-un alt zbor de Chagal din stradă cum ieșeai de pe balconul dormitorului pluteai peste toată Constanța înspre satul natal pe-o sanie-n văzduh invitată cu mult dor de către soțul tău ce te-așteptase nu prea mult doar paisprezece ani nici nu conta pentru el cu jind cu mulțumire cu iubirea-i îngerească și-apoi peste trei zile în cea mai caldă zi a gerarului te-a plâns o biserică întreagă de parcă se sfârșea o lume
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate