poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Crochiu IV ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-20 | |
Pașii pe pământ au învățat oamenii să mergă,
aspirația înălțării s-a ascuns în sufletul gol, ca o lacrimă între cuvânt și plâns într-o limbă de necuvinte. Nu știu niciun vânzător de cai care să nu-i laude și să nu-și plângă de milă că rămâne sărac, niciun bărbat care să nu-și dorească o femeie pe noapte și să facă din asta o iluzorie realitate de laudă. Femeia care a crescut copiii în casa mea se plimbă prin suflet ca prin grădină, uneori îmi consumă cu foame carnea și eu îi stimulez lăcomia până o satură. Ea deține sensul tuturor lucrurilor care au înflorit în mâinile ei. Seara târziu adun cerul pe acoperișuri cu lumina stelelor peste suflet, îmi transpun neputințele în alte gânduri, privesc brațele-i molatice pe lângă trup și-mi apare imaginea cu obrazul obosit într-o ipostază cu natură statică cu hârtie, toc și călimară, poetul din mine-i bolnav.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate