| poezii v3 | Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
|  |  |  |  |  | ||
|   |                     | |||||
| Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|  |  | |||||
|  | ||||||
| 
		  agonia  
 
■ cigarillos 1   
 Romanian Spell-Checker  Contact | 
 - - - 
      - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -  2013-01-18 | | 
robotul meu este un medium din fulgi topiți pe străzi voiam să merg ușor pe lângă androidul ăsta cam sordid – degeaba – rablagit până-n pragul disperării mediumul mă ducea de nas ca pe-urs cu belciug îl dădeam afară cu-mbrâncirea cea mai aspră și el se repezea spre gâtul meu înfigea pumnalul invizibil totuși ascuțit să nu fim decablați învârtea până-n adânc cârlige minuscule otrăvitoare “îmi ajunge cât mă-nghesui mai lasă-mă în pace” îi dădeam cu palma-n țeastă metalu-i pârâia de credeam că nu mai e mult și ar dispărea frânt în bucățile din care-l proiectasem la autorăzbunare deodată m-am oprit năuc nu-l mai loveam ci sesizai un lucru incredibil – “robotule poți să te piși mov” l-am observat căzut pe jos “nu te sfii de mine n-ai de ce și eu m-am agățat meschin de-un altul fără vreun motiv” așa că i-am permis robotului să-și verse lapții groși acolo unde-a vrut ca un peștoi cutremurat de spamuri mă împroșcă substanța scursă îmi pocni se risipi febra lâncedă iar masca de-android se-ndoi se topi 
 | ||||||||
|  |  |  |  |  |  |  | |||
|  | |||||||||
|  | Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. |  | |||||||
|  | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate