nu vreau să mă ascund de ochii lumii,
nu vreau cu chipul tău să mă rănesc,
dar nici nu vreau ca toți nebunii,
ce plâng și zbiară că iubesc.

mă-ndepărtez rănit de lacrimi,
lovit de mângâieri ce nu mai simt,
renunț la dorul meu dar și la patimi,
cu disperarea-nbrațe,eu mă-ncânt.

nu cer nimic,și nu mi-ai dat vreodată,
nu cer nimic,căci nu mai ai,
ci doar că mi-ai promis o fată,
și asta te oblig ca să mi-o dai.

și-apoi am să o prind de mână,
cu pasul mic,în suflet s-o conduc,
și s-o hrănesc cu vise și lumină,
să fie-a mea baladă de demult.